Straveche pecete a artei romanesti, biserica manastirii "stralucita si bogat inzestrata" apare ca o constructie monumentala care imbina, dupa exprimarea tarului Petru cel Mare al Rusiei, la 1711, "trei feluri de mestesuguri: lesesc, grecesc si moschicesc". Exteriorul tradeaza influenta Renasterii tarzii, prin intermediul Galitiei: edificiu de tip clasic, din blocuri de piatra fatuita, strajuit de pilastri corintici (cu capiteluri in frunza de acant) si cornisa in stil baroc sustinuta de console. Acoperisul este o aglomerare de turle, turele si cupole dispuse in linie si sustinute de arcaturi etajate (kokosniki).
Cu baza octogonala, turlele prezinta inovatii ornamentale, cu decoratie munteana si motive orientale ce reflecta mai mult "o profunzime tarigradeana". Interiorul, traditional moldovenesc, contrasteaza cu fatadele clasice, repetand impartirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "inecate" in zid, cu un cafas in tinda, unic in Moldova sec. al XVII-lea si cu bogate chenare orientale in jurul celor doua usi ale bisericii. Pictura, refacuta in mai multe randuri, pastreaza putine fresce originale in concele absidelor laterale si in pridvor.
Din mobilierul initial intalnim: tronurile domnesti, un policandru cu insemnele lui Vasile Lupu si patru sfesnice comandate in Danemarca. O frumoasa catapeteasma dateaza din 1838. Caracterul de necropola al bisericii "Doamnei" - cum era cunoscuta in epoca - este asigurat de existenta multor morminte si pietre funerare, in pronaos si pridvor.
Prada incendiilor din 1687, 1733, 1822 si afectata de un cutremur in 1738, bisericii manastirii i s-au facut numeroase reparatii. Incinta manastirii este inconjurata de un zid inalt prevazut la colturi cu turele ridicate in 1667 si un turn-clopotnita refacut la 1900, despre care Paul de Alep spunea ca "nu are pereche in toate aceste tari prin inaltime, largime si maretie". Aproape de turn intalnim o cismea ce dateaza din vremea lui Alexandru Moruzi. In incinta se mai afla o casa cu coloane, din sec. al XVIII-lea, in care a locuit temporar Ion Creanga, si staretia care adaposteste paraclisul "Braul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie in sec. al XIX-lea.
Manastirea Golia, "mare minune si podoaba a orasului Iasi", inchinata manastirii atonite Vatoped, a fost condusa mai ales de egumeni greci. Intre ei, doi mitropoliti: Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu rang imediat dupa mitropolitul tarii, si Grigorie de Irinopoleos in sec. al XIX-lea. Dupa arderea curtilor domnesti, in 1786, a devenit chiar resedinta mitropolitana, Gavril Calimachi mutandu-se aici, unde a si murit.
Martora a unor evenimente de epoca, intre care aducerea cneazului Potemkin la 1791 ale carui "viscere" au fost ingropate in biserica, sau slujba de inmormantare a primului domn pamantean, dupa domnitorii fanarioti, Ioan Sandu Sturdza la 1842, Biserica Golia e cunoscuta insa ca o biserica a "cununiilor". Aceasta traditie a fost fixata din sec. al XVII-lea, cand Patriarul Tarigradului, Iacov, aflat in Moldova, a oficiat cununiile domnesti ale lui Constantin Duca si Maria Brancoveanu in 1693 si Antioh Cantemir cu Catrina la 1696.