Gheorghe Asachi s-a născut la Herţa, la 1 martie 1788, în familia preotului cărturar Lazăr (Leon) Asachi. Tânărul intelectual moldovean şi-a însuşit o cultură vastă şi diversă, de tip enciclopedic, în şcolile apusene. Începând din 1796, a studiat la un colegiu din Lwow şi apoi la universitate cursuri de filosofie, filologie şi inginerie. Între anii 1805 şi 1808 s-a iniţiat în astronomie, matematică şi pictură la Viena, iar între 1808 şi 1812 şi-a desăvârşit pregătirea artistică şi umanistă la Roma. Întors la
Iasi, Gheorghe Asachi a avut o contribuţie substanţială la întemeierea învăţământului în limba naţională, a presei şi teatrului românesc, la dezvoltarea tipăriturilor şi graficii, dar şi la evoluţia literaturii din epoca sa.
Multitudinea şi diversitatea preocupărilor sale, dar mai ales vocaţia incontestabilă de întemeietor, îl recomandă drept cel mai important om de cultură al Moldovei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În domeniul învăţământului, a înfiinţat, în 1813, pe lângă Şcoala domnească, cu predare în limba greacă, prima clasă specială pentru ingineri hotarnici, cu predare în limba română. A contribuit în mod hotărâtor la deschiderea Gimnaziului Vasilian de la Trei Ierarhi (1828), a primei instituţii de învăţământ superior, Academia Mihăileană (1835), a primei instituţii de învăţământ artistic, Conservatorul filarmonic-dramatic (1836) şi a Şcolii de arte şi meşteşuguri (1841).
În calitate de referendar al Epitropiei Învăţăturilor Publice (1820-1849), Gheorghe Asachi a organizat învăţământul din Moldova: a înfiinţat şcoli în târgurile de provincie şi la sate, precum şi primele şcoli pentru fete, a stabilit programele şcolare, a alcătuit manuale şi a adus profesori competenţi.
În aceeaşi perioadă, o contribuţie semnificativă a avut şi la întemeierea presei româneşti. O dată de referinţă este anul 1829, când a apare la Iaşi Albina românească, prima gazetă din Moldova, care promovează ştiinţa, cultura şi arta, sub semnul ideologiei iluministe (având mai multe suplimente, între care şi unul literar, Alăuta românească). Lui Gheorghe Asachi i se datorează şi editarea altor publicaţii, în deceniile următoare: Patria, Foaia sătească, Spicuitorul moldo-român, Icoana lumii (una dintre primele reviste de popularizare a ştiinţei), precum şi a unor almanahuri. În anul 1832 a înfiinţat o tipo-litografie, Institutul Albinei, unde va tipări şi litografiile sale după tablouri de inspiraţie istorică.
Gheorghe Asachi a avut o contribuţie însemnată şi pentru începuturile teatrului în limba română. A fost principalul organizator al primei reprezentaţii, din anul 1816, cu piesa pastorală Mirtil şi Hloe, pe care a tradus-o. Ulterior, a contribuit şi la realizarea altor spectacole de amatori, jucate pe scene particulare. Un moment important pentru teatrul românesc a fost înfiinţarea Conservatorului filarmonic-dramatic. Asachi, unul dintre întemeietori, a fost preocupat de crearea unui repertoriu teatral în limba română, atât prin traduceri şi adaptări din dramaturgia străină, cît şi prin opere originale, inspirate din istoria naţională.
Opera literară a lui Gheorghe Asachi, cuprinzând creaţii poetice, narative şi dramatice, chiar dacă nu depăşeşte, ca valoare estetică, nivelul epocii în care a fost scrisă, probează dispoziţia autorului de a ilustra, printre primii în literatura română, multe dintre genurile şi speciile literaturii europene, chiar dacă spiritul său clasicizant se situa în sensibilă contradicţie cu romantismul dominant. În paralel, a desfăşurat şi o bogată activitate în domeniul traducerilor şi adaptărilor, contribuind astfel la micşorarea distanţelor dintre cultura română şi cea occidentală.
La vârsta senectuţii, atitudinea sa conservatoare, rezerva faţă de noua generaţie revoluţionară şi opţiunea sa împotriva partidei unioniste l-au condamnat la o nedreaptă izolare. A murit la Iaşi, la 12 noiembrie 1869.